Tocmai ce am dat peste vechiul meu blog,și m-au răscolit puțin amintirile , as vrea sa îmi pot spune mie,cea din trecut ca soluția la toată nefericirea mea eram doar eu și alegerile greșite . As vrea sa îmi spun ca toate o sa treacă și sa nu renunț sa visez ca intr-o zi o sa întâlnesc fericirea in cel mai neașteptat mod , dar pana atunci o sa mai sufăr,o sa mai vars multe lacrimi care in final ma vor vindeca și mai târziu lacrimile și trăirile respective ma vor forma ca om .
Astăzi nu mai am motive sa plâng, decât de fericire . Intr-un final a apărut printul calare pe un cal alb ,însă nu înainte de a ma vindeca singura,nu înainte de a învața sa ma iubesc mai mult pe mine și sa conștientizez ca eu contez cel mai mult și ca nu am nevoie de cineva care îmi vede doar defectele ci de cineva care ma iubește așa imperfecta cum sunt . Astăzi sunt fericita ,mai fericita ca niciodată și astăzi nu am decât motive sa zâmbesc .
