Nostalgie

Tocmai ce am dat peste vechiul meu blog,și m-au răscolit puțin amintirile , as vrea sa îmi pot spune mie,cea din trecut ca soluția la toată nefericirea mea eram doar eu și alegerile greșite . As vrea sa îmi spun ca toate o sa treacă și sa nu renunț sa visez ca intr-o zi o sa întâlnesc fericirea in cel mai neașteptat mod , dar pana atunci o sa mai sufăr,o sa mai vars multe lacrimi care in final ma vor vindeca  și mai târziu lacrimile și trăirile respective ma vor forma ca om .
Astăzi nu mai am motive sa plâng, decât de fericire . Intr-un final a apărut printul calare pe un cal alb ,însă nu înainte de a ma vindeca singura,nu înainte de a învața sa ma iubesc mai mult pe mine și sa conștientizez ca eu contez cel mai mult și ca nu am nevoie de cineva care îmi vede doar defectele ci de cineva care ma iubește așa imperfecta cum sunt . Astăzi sunt fericita ,mai fericita ca niciodată și astăzi nu am decât motive sa zâmbesc .

Depresie

Stau si îmi jelesc nefericirea ,si tânjesc după momentele când eram fericita , sau cel puțin asta cred in momentul de fata . Am tot ce îmi doresc , si totuși sunt nefericita . Nu mai știu ce ma face fericita . Nici măcar sedintele de shopping nu ma pot scoate din starea asta . Am mai trecut prin asta , si mi-e frica. . . Mi-e frica de nefericire , depresie si lacrimile care se ascund in coltul ochilor . Ma simt singura intr-o lume atât de mare . Mi-e dor de casa , mi-e dor de prieteni , mi-e dor de familie . Mi-e dor . . . Realizez ca uneori lucrurile mărunte îți aduc zâmbetul pe buze si nu banii care ii deții sau mașinile .

Lorette

Îmi pun viața într-o balanta si realizez cât sunt de nefericita . Si poate as avea o mie de motive sa fiu fericita,insa ma simt captiva in propria-mi cusca , si am impresia ca m-am incuiat acolo de buna voie si nesilita de nimeni si am aruncat cheia într-un lac fără fund si cheia de rezerva nu o găsesc nicăieri . In cusca mea s-a instalat nefericirea in fiecare ungher . Si as vrea sa tip ,sa ma fac auzita, sa cer ajutor insa tot ce vad in jur sunt doar hiene care așteaptă infometate un pas greșit sa ma atace . Suspin si încerc sa caut soluții ,insa mi-e inima si sufletul mult prea frant încât ma simt prea obosita sa mai judec rational . Si poate dacă as spune cuiva ca sufar, s-ar uita ciudat la mine ,la felul cu machiajul mi-e mereu impecabil si zambetul mereu la mine , si mi-ar spune ca am tot ce o femei si-ar putea dori , insa eu ma simt într-o cusca ,si e mai rău decât dacă as fi într-o temnita .