Îmi pun viața într-o balanta si realizez cât sunt de nefericita . Si poate as avea o mie de motive sa fiu fericita,insa ma simt captiva in propria-mi cusca , si am impresia ca m-am incuiat acolo de buna voie si nesilita de nimeni si am aruncat cheia într-un lac fără fund si cheia de rezerva nu o găsesc nicăieri . In cusca mea s-a instalat nefericirea in fiecare ungher . Si as vrea sa tip ,sa ma fac auzita, sa cer ajutor insa tot ce vad in jur sunt doar hiene care așteaptă infometate un pas greșit sa ma atace . Suspin si încerc sa caut soluții ,insa mi-e inima si sufletul mult prea frant încât ma simt prea obosita sa mai judec rational . Si poate dacă as spune cuiva ca sufar, s-ar uita ciudat la mine ,la felul cu machiajul mi-e mereu impecabil si zambetul mereu la mine , si mi-ar spune ca am tot ce o femei si-ar putea dori , insa eu ma simt într-o cusca ,si e mai rău decât dacă as fi într-o temnita .
"N-ai lauda de n-ai stii sa blestemi,
RăspundețiȘtergereSurad numai acei care suspina,
Azi n-ai iubi de n-ar fi fost sa gemi,
De n-ai fi plans, n-ai duce-n ochi lumina.
Si daca singur rana nu-ti legai,
Cu mana ta n-ai unge rani straine.
N-ai jindui dupa franturi de rai
De n-ai purta un ciob de iad in tine.
Ca nu te-nalti din praf daca nu cazi
Cu fruntea jos, in pulberea amara,
Si daca-nvii in cantecul de azi
E ca mureai in lacrima de-aseara."